| 1.
|
COND'UCERE, conduceri, s.f. Acţiunea de a (se) conduce; activitatea conducătorului. ♦ (Concr.) Persoană sau colectiv care conduce. - V. conduce. Sursă
: DEX'98
( 66939)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
COND'UCERE s. 1. cârmuire, diriguire, domnie, guvernare, stăpânire, (înv. si pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (fig.) cârmă. (~ ţării în vremea lui Mihai Viteazul.) 2. v. guver-nare. 3. v. putere. 4. v. administraţie. 5. v. comandă. 6. v. prezidare. 7. v. dirijare. 8. direcţie, sefie. (Deţine ~ unei instituţii.) 9. v. (concr.) staff. (Întreaga ~ a fost schimbată.) 10. v. îndrumare. 11. v. însoţire. Sursă
: Sinonime
( 178630)
- siveco |
| |
| 3.
|
cond'ucere s. f. ducere
Sursă
: DOR
(234514)
- siveco |
| |
| 4.
|
COND'UCER//E ~i f. 1) v. A CONDUCE. 2) Persoană sau colectiv care conduce. ~ea institutului. ~ea adunării. [G.-D. conducerii] /v. a conduce
Sursă
: NODEX
(329064)
- siveco |
| |
|
|